Psihoterapie de cuplu – Intro
Se poate apela la psihoterapie de cuplu, atât înainte de apariția problemelor, cât și în momentul apariției acestora. În prima situație, psihoterapia are, mai degrabă, rol educativ și de prevenție, duce la îmbogățirea relației de cuplu. În a doua situație, cuplul are nevoie de educație ca să poată redobândi interesul reciproc și o anume rezistență la frustrare, dar are și situația de criză care face experiența mult mai greu de suportat. De aceea, prețul plătit este mai mic când prevenim, decât când tratăm relația ajunsă în situație de criză.
Psihoterapia de cuplu se adresează celor care se află într-o relație, oficializată sau nu, și vor să înțeleagă mai multe unul despre celălalt și despre relația lor sau întâmpină probleme de natură conflictuală.
Psihoterapia de cuplu repară relația?
Obiectivele de terapie depind de nevoile pe care le are fiecare cuplu.
Există cupluri care au ajuns la un nivel în care relația este foarte conflictuală, se află într-o stare de criză, dar vor cu tărie să găsească o cale de a ieși din ea, pentru că încă mai cred în ei.
Alte cupluri pot avea nevoie de clarificare, să înțeleagă dacă relația lor este ceea ce vor, ceea ce li se potrivește sau nu.
Nu în cele din urmă, există cupluri care știu că nu mai vor să fie împreună, după o relație îndelungată, dar vor să se despartă în condiții bune. Din această categorie, ideal ar fi să facă parte cuplurile care au copii, dar nu numai.
De ce apar probleme în cuplu?
Alegerea partenerului de cuplu este influențată de „idealul” pe care ni l-am creat în copilărie, uitându-ne, în funcție de caz, la bărbații sau femeile semnificativi(e) din viața noastră.
Căutăm, neconștient, parteneri care au trăsături comune cu persoanele semnificative din copilăria noastră. În general, este vorba de părinți, dar pot fi și bunici sau frați/ surori. Trăsăturile pe care le căutăm sunt idealizate pentru că sunt alese de mintea copilului care nu avea, încă, resursele necesare să înțeleagă întreg tabloul. Copilul poate să spună de ex. ”Ce interesant este tata pentru că se plimbă atât de mult prin lume și este binedispus!”, dar să nu înțeleagă că asta produce suferință mamei. Dacă acest copil este băiat poate să dezvolte același stil de lucru ca tatăl și să fie foarte surprins că partenera nu îl valorizează pentru asta. Dacă este fată, își poate alege un astfel de partener și ajunge să fie nefericită pentru că nu simte că sunt prezenți unul în viața celuilalt.
Pentru o perioadă, persoana de lângă noi este (pare) potrivită. După un timp, pentru că nu se întâmplă ceea ce ne imaginam inițial, și apar frustrările, începem să vedem trăsături care nu ne plac, eventual pe cele pe care ne-am promis că nu le vom accepta niciodată. Când se ajunge aici, mai mult decât oricând, partenerii de cuplu au nevoie să se cunoască reciproc, să învețe interesul în interesul celuilalt sau cooperarea. Această cunoaștere cred că poate să facă diferența între ”părea să fie persoana potrivită” și ”este persoana potrivită”.
Mai multe idei despre relațiile de cuplu bune puteți afla din interviul lui John Gottman aici.
Când putem face psihoterapie de cuplu?
- Când nu ne mai bucurăm de relație, deși nu putem identifica o anumită problemă
- Când vrem să ne dezvoltăm relația de cuplu
- Când suntem îngrijorați de distanța emoțională din cuplu
- Când ne confruntăm cu conflicte de rol și de valori
- Când simțim că nu avem o voce, nu suntem auziți de partener(ă)
- Când ne confruntăm cu agresivitate verbală și/sau fizică
- Când avem dificultăți cu viața sexuală/ insatisfacție sexuală/ violență
- Când avem probleme de comunicare și de rezolvare a problemelor
- Când ne confruntăm cu probleme de gelozie și relații extramaritale
- Când suntem în situație de divorț/ separare
- Când simțim că există un blocaj în relație
- Când nu putem gestiona diferențele de opinii și apar certuri constante
Despre ce vorbim în cadrul ședințelor?
Modul de lucru și tehnicile folosite în psihoterapie depind, în mare măsură, de orientarea psihoterapeutică. Câteva dintre temele abordate în psihoterapie de cuplu adleriană sunt: ordinea nașterii, relația dintre părinți, descrierea părinților, atmosfera familiei, valorile familiei, jocul de-a relația de cuplu, mituri despre intimitate, ”Cei 4 C” (conectat, capabil, contez, curaj), cei patru călăreți ai apocalipsei (critica dură, disprețul, defensiva, superioritatea) etc.
Dacă aveți întrebări sau dacă vreți să lucrați pentru relația dvs. de cuplu mă puteți contacta aici.
Cuplu nu înseamnă singurătate în doi!
Psihoterapie de cuplu