Copiii își folosesc comportamentul pentru a se mișca dintr-o poziție de inferioritate către una de superioritate. Când simt că se află într-un mediu încurajator, în care li se oferă posibilitatea să contribuie, dezvoltă un comportament cooperant. Când nu sunt încurajați, ci mai degrabă criticați, supraprotejați, tratați cu autoritate, dezvoltă comportamente nedorite, problematice.
Deseori problemele copiilor sunt și problemele părinților pentru că la baza lor se află relațiile disfuncționale dintre ei. Stilul parental poate duce copilul în zona utilă a vieții, pregătit pentru cerințele vieții sociale (pentru cooperare) sau îl poate duce către zona neutilă, preocupat mai degrabă să obțină servicii speciale, să atragă atenția asupra sa, să se certe cu ceilalți etc.
Stilurile parentale și consecințele lor:
- Democratic – copilul se simte legat de viață, simte că face parte din ea. Are o atitudine pozitivă
- Prea liber – copilul se răsfață pe sine, se plictisește repede, este apatic, fără inițiativă
- Prea supus – copilul este impulsiv, dificil de stabilit limite, extravagant, are accese de furie
- Prea constrângător – împarte viața în categorii de tipul ”totul sau nimic”
- Perfecționist – copilul percepe viața ca o muncă lungă, plicticoasă, fără culoare sau strălucire. Nu simte plăcere în raport cu efortul depus sau rezultatele obținute.
- Excesiv de responsabil – Foarte responsabil. Îi este foarte greu sa se relaxeze, devine anxios. Nu există relaxare mentală.
Pentru mai multe întrebări sau pentru programări mă puteți contacta aici.