Bun venit!
- Psihoterapie individuală – uneori poate fi dificil să înțelegem când ne putem îndrepta către un proces de psihoterapie individuală. Când problema este clară, la fel poate fi și soluția. Se întâmplă, însă, ca situația trăită să nu fie foarte transparentă și să ne fie greu să înțelegem cui ar trebui să ne adresăm. În astfel de cazuri poate fi util să avem o imagine despre demersul pe care îl presupune parcurgerea unui proces terapeutic. A merge la psihoterapie este ca și cum, la un moment dat, decidem că vrem să facem un film. Psihoterapeutul este cel care ne ajută să strângem informația pentru scenariul filmului, ne arată locurile în care putem căuta ideile principale, ne ajută să le clarificăm înțelesurile informațiilor pe care le-am strâns de-a lungul timpului, să le ordonăm, să stabilim un sens către care ne putem îndrepta, și nu în ultimul rând, ne ajută să acționăm ca și cum am fi regizorul filmului și urmează să hotărâm cum va fi filmul (filmul vieții noastre).
- Psihoterapie de cuplu – alegerea partenerului sau a partenerei este dictată de „idealul” pe care ni l-am creat în copilărie, uitându-ne, în funcție de caz, la bărbații sau femeile semnificativi(e) din viața noastră. Pentru o perioadă, persoana de lângă noi este (pare) potrivită. După un timp, începe să manifeste și acele trăsături pe care ne-am promis că nu le vom accepta. Când se ajunge aici, mai mult decât oricând, cuplul are nevoie să învețe cunoașterea reciprocă, interesul în interesul celuilalt și cooperarea .
- Psihoterapie de familiei – în viziunea lui Adler, problemele dintre părinți și copii au la bază relațiile disfuncționale dintre ei. Trecerea de la societatea tradițională, autocrată, la societatea democratică, bazată pe egalitate între membrii săi, a forțat adultul devenit părinte, să învețe alt stil parental. Acest stil parental, este reinventat, de multe ori, într-o manieră nepotrivită pentru pregătirea copilului pentru viață și cooperare.
- Consiliere parentală. Principii de creștere ale copiilor – copiii își folosesc comportamentul pentru a se mișca dintr-o poziție de inferioritate către una de superioritate. Când simt că se află într-un mediu încurajator, în care li se oferă responsabilități, atunci dezvoltă un comportament cooperant și productiv. Când nu se simt încurajați dezvoltă comportamente nedorite, în încercarea lor de a simți că aparțin.
- Consilierea copiilor și adolescenților – comportamentul învățat în familie va fi dus. mai târziu, în grupul extins al copilului (grădiniță, școală, grup de prieteni). Dacă acesta nu este suficient de dezvoltat astfel încât, copilul și/sau adolescentul, să se poată adapta la cerințele grupului, va avea nevoie de orietare.
- Psihologia la locul de muncă – munca nu a fost niciodată o sarcină ușoară. Pentru că este sarcina căreia acordăm, în general, foarte mult timp, avem nevoie de un anumit tip de cunoaștere, cu scopul de a face față situațiilor solicitante, de a înțelege cum ne ajută sau ne încurcă rolul profesional asumat, de a dezvolta relații profesionale constructive, care să ducă la găsirea soluțiilor pentru probleme, nu la amplificarea sau cronicizarea lor. Deși poate fi greu de acceptat, o întrebare de început care necesită răspuns când avem o problemă la locul de muncă, este, cum reușesc eu să fac această situație atât de greu de suportat? Cum contribui la această problemă?
Protejarea confidențialității Art. VI.2. Psihologii vor proteja confidențialitatea tuturor informațiilor adunate în timpul activităților profesionale și se vor abține de la dezvăluirea informațiilor pe care le dețin despre colegi, clienții colegilor, studenți și membrii organizațiilor, excepție făcând situațiile: pentru protecția sănătății publice, pentru prevenirea unui pericol iminent, pentru prevenirea săvârșirii unei fapte penale sau pentru împiedicarea producerii rezultatului unei asemenea fapte ori pentru înlăturarea urmărilor prejudiciabile ale unei asemenea fapte. Divulgarea, de către psihologi, a unor date care le-au fost încredințate sau de care au luat cunostință în virtutea profesiei, dacă aceasta este de natură a încălca clauza de confidențialitate, este interzisă.
Limitele confidențialității Art. VI. 3. Psihologii clarifică ce măsuri se vor lua pentru protejarea confidențialității și ce responsabilități familiale, de grup ori comunitare au pentru protejarea confidențialității, atunci când desfasoară activități de cercetare sau oferă servicii. Înainte de primirea consimțământului, psihologul va informa clientul cu privire la limitele confidențialității și condițiile în care acesta poate fi încălcat, precum și asupra utilizării posibile a informărilor rezultate în urma activitații sale.
Dezvăluirea de informații Art. VI.4. Psihologii pot împărtăși informațiile confidențiale cu altii numai cu consimtământul celor vizați ori de o așa manieră încât cei vizați să nu poată fi identificați, excepție făcând situațiile justificate de lege sau în circumstanțe de iminentă sau posibilă vătămare fizică sau crimă.
Confidențialitatea de colaborare Art. VI.5.
În cazul în care cu același client lucrează doi psihologi în același timp, aceștia vor colabora pe cât posibil, fără restricții de confidentialitate, excepție făcând situația în care, există o opoziție clară din partea clientului în acest sens.
Utilizarea informațiilor Art. VI. 6.Rezultatele, documentele și notițele psihologului pot fi folosite numai într-o formulă care păstrează cu rigurozitate anonimatul.
Confidențialitatea fată de terți Art. VI. 7. În cazul în care există terți implicate în activitatea profesională a psihologului, acesta va clarifica cu parțile implicate limitele confidențialității, condițiile de păstrare a confidentialității și nu va da curs nici unei solicitări, venite de la o terță parte în dezvăluirea de informații confidențiale, decât în condițiile respectării legii și limitelor confidențialitătii.