Psihologia și psihoterapia sunt percepute foarte diferit, în funcție de grupul de referință la care ne uităm. Unii spun că sunt bune, interesante și că funcționează, alții că n-ar fi, iar alții par să fie în defensivă permanentă.
În ceea ce mă privește, nu simt nevoia să demonstrez nimic, ci mai degrabă să cunosc, să descopăr, să aflu. Nu mă interesează să neg sau să ascund confluențele cu alte discipline, ci îmi face plăcere să le aflu și să le studiez.
Conoașterea dobândită prin studiul psihologiei și psihoterapiei adleriene mă face să cred că efortul de a înțelege condiția umană este necesar și util, dacă vrem să dobândim un simț al cunoașterii proprii și să încercăm să trăim în acord cu noi înșine.
Reticența și lipsa de interes și informare față de psihologie și psihoterapie, cred că este și din cauza asocierii acestora cu probleme de o anumită gravitate, greu de acceptat și de digerat, care poartă povara stigmatului social.
De aceea, îmi propun să prezint psihologia și psihoterapia și din perspectiva vieții, nu doar din perspectiva patologiilor și a stărilor morbide. Viața de zi cu zi, cu întâlnirile obișnuite pe care le avem, cu preocupările constante, cu bucuria sau tristețea pe care o simțim, mulțumirile sau nemulțumirile pe care le avem, alcătuiesc istoria vieții noastre și, implicit, psihologia ei.
Psihologia condiției umane este complexă, iar spațiul comun, pe care îl împărțim, cere o cunoaștere individuală și reciprocă făcută cu grijă și afecțiune față de ceea ce ne caracterizează. Cred că cei mai mulți dintre noi înțeleg această responsabilitate și că, de cele mai multe ori, în spatele acțiunilor noastre, se află “intenții bune”, dar se întâmplă foarte ușor ca, dintr-o intenție “bună”, să apară reacții sau efecte neașteptat de “proaste”. Privind din această perspectivă, îmi doresc ca informația de pe acest blog să contribuie la dezvoltarea înțelegerii și a cunoașterii necesare astfel încât rezultatul acțiunilor noastre să fie mai aproape de intențiile noastre constructive, de ceea ce ne dorim în mod real.
Când a venit momentul să aleg denumirea acestui site, întrebându-mă cum aș putea să-l numesc, astfel încât să surprind o idee esențială pentru natura umană, mi-am amintit de Viktor Frankl și de cartea sa „Omul în căutarea sensului vieții” în care argumentează importanța existenței unui scop semnificativ pentru om ca să poată face față situațiilor adverse, și atunci când contextul nu poate fi schimbat. Toate acestea și propria nevoie de înțelegere, m-au determinat să cred că, dacă am fi mai preocupați să înțelegem sensul lucrurilor, ar fi mai multe șanse să înțelegem conținutul vieții. De aceea, principalul scop al acestui blog este să ofere un anumit tip de cunoaștere care să facă posibilă înțelegerea sensurilor și a semnificațiilor care duc mai aproape de viață, nu împotriva ei.