Stigmatul se referă la un dezavantaj perceput sau un semn dezonorant care separă o persoană sau un grup de ceilalți, iar stigmatizarea apare atunci când avem convingeri sau atitudini negative despre o anumită persoană sau grup.
Putem fi ținta stigmatizării atunci când ne confruntăm cu idei sau atitudini negative din partea celorlalți (public stigma), dar și atunci când ne confruntăm cu propriile idei și atitudini negative (self-stigma). Modul în care reacționează ceilalți față de ceva ce ar putea fi perceput ca fiind în dezacord cu norma stabilită de grup, ca și ceea ce gândim noi despre ceea ce ne pune în dificultate poate duce la încurajarea stereotipurilor, a prejudecăților sau la izolare.
Idei preconcepute sau atitudini inadecvate pot să apară și față de persoanele care se preocupă de sănătatea lor mentală, deci nu de probleme, ci, mai degrabă, de igiena mentală. Cu toții avem idei nerealiste sau convingeri de bază eronate prin care întreținem comportamente disfuncționale. Ele pot fi resimțite ca disconfort, stres puternic, anxietate, depresie etc., în funcție de etapa de vârstă în care ne aflăm. Altfel spus, cu toții avem combustibil prin care întreținem experiențe negative, depinde de noi dacă alegem să ne ocupăm de ele atunci când produc disconfort sau după ce simptomele se agravează. A ne preocupa de ceea ce ne pune în dificultate este un act de normalitate.
Multe societăți pun accent pe putere, rezistență, independență, iar asta face ca psihoterapia să fie evitată din cauza fricii de a nu fi perceput slab sau inferior. De asemenea, stigmatizarea problemelor de sănătate mentală este răspândită și în instituțiile care promovează niveluri ridicate de excelență.
Familia și prietenii pot contribui și ei la întreținerea stigmatizării atunci când din necunoaștere, teamă sau idei preconcepute, ignoră, izolează sau resping persoana aflată în dificultate.
Stigmatizarea poate produce efecte negative precum: stres, rușine, sentimente de vinovăție, izolare, scăderea încrederii de sine, îngreunarea tratamentului psihoterapeutic și/sau psihiatric, abuz fizic sau verbal, depresie, anxietate etc.
Ce putem face pentru diminuarea și prevenirea stigmatizării?
Informarea defectuoasă despre sănătatea mentală, sau despre anumite probleme și efectele lor, întrețin ideile și atitudinile stereotipe. A ne confrunta cu propriile idei sau convingeri poate contribui la eliminarea prejudecăților și a stereotipurilor.
Conștientizarea următoarelor idei pot ajuta la corectarea atitudinilor proprii:
– problemele mentale pot afecta oamenii în mod diferit;
– cei care întâmpină dificultăți nu sunt vinovați sau pasibili de pedeapsă;
– cei care au dificultăți mentale nu sunt slabi sau lipsiți de caracter;
– nu toate persoanele care suferă de depresie au gânduri suicidare sau încearcă să se sinucidă;
– a nu rămâne indiferenți atunci când vedem că o persoană este marginalizată din cauza felului particular de a fi poate contribui la combaterea stigmatizării;
– a învăța să respectăm sau să onorăm diversitatea poate contribui la o societate mai flexibilă;
– informațiile despre sănătatea mentală obținute din mass media nu sunt întotdeauna relevante;
– a caracteriza pe cineva ca fiind nebun, ciudat, slab, prea sensibil, inferior, poate contribui la perpetuarea stigmatizării;
– a avea probleme de sănătate mentală nu înseamnă că am eșuat, ci mai degrabă că am stat prea mult într-o situație nepotrivită.
Ar putea să vă intereseze și De ce ar trebui să merg la psihoterapie? 8 indicii că e timpul să văd un psihoterapeut https://mind4meanings.com/2019/10/03/indicii-ca-ar-trebui-sa-vad-un-psihoterapeut/

Surse: https://www.goodtherapy.org/blog/psychpedia/stigma