Acest articol este scris, în special, pentru cei care sunt în acel punct al vieții lor, în care știu că trebuie să facă anumite schimbări, dar în ciuda eforturilor, nu se întâmplă nimic diferit.

Acționăm cu scopul de a obține lucruri sau rezultate pe care ni le dorim, și bineînțeles, uneori obținem ceea ce ne-am propus, alteori nu. Când rezultatele așteptate apar, avem un exemplu de situație în care ceea ce facem este în acord cu ceea ce spunem că facem. Când insistăm și tot repetăm anumite acțiuni, cu intenția declarată de a obține lucruri, de a îndeplini anumite obiective, fie ele personale sau profesionale, și cu toate acestea nu reușim, este foarte probabil ca în spatele comportamentului nostru să fie un scop neconștientizat, care nu ne duce către succes și împlinire, ci ne păstrează în zona neutilă a vieții noastre, ne face să ne simțim lipsiti de speranță și bineînțeles, (foarte) nefericiți.

În psihologia adleriană se spune că dacă vrei să știi care este scopul unei persoane, către ce se îndreaptă cu adevărat, trebuie să te uiți la ce spune limba din pantof, nu cea din gură, pentru că limba din gură minte, dar nu știe că minte. În schimb, limba din pantof arată exact care sunt pașii pe care îi face persoana, ce face concret pentru a obține ceea ce spune că vrea să obțină.

Din perspectivă adleriană, comportamentul este:

  • motivat de dorința de a apaține – vrem să simțim că avem un loc în familie, la școală, la locul de muncă, în societate
  • auto-determinat – ne determinăm propriile mișcări în viață
  • văzut holistic – comportamentul nostru înseamnă mai mult decât suma acțiunilor noastre
  • orientat către un scop – urmărim un anumit scop (de cele mai multe ori neconștient) care, are la bază o convingere despre noi, ceilalți, lume și viață, formulată în copilaria timpurie
  • semnificativ – adoptăm un anumit comportament pentru că, astfel ne imaginăm că  vom ajunge de la un minus perceput, la un plus perceput unde, o să ne fie mai bine.

Cum ne orientăm către un anumit scop?

Ne setăm propriile scopuri și ne determinăm propriile mișcări prin viață chiar dacă foarte rar suntem conștienți de scopurile alese sau de ceea ce ne determină să ne purtăm într-un anumit fel. Pentru a identifica scopul real al comportamentului nostru, putem căuta răspunsuri la următoarele întrebări: la ce servește activitatea sau inactivitatea pe care o avem? Acțiunile noastre duc către participare și cooperare sau ne țin departe de îndeplinirea cerințelor?

Prin acțiunile pe care le inițiem vrem să ne simțim bine și/sau în siguranță, doar că noțiunea noastră despre cum funcționează lumea și ce trebuie să facem, logica noastră privată, este adesea nefuncțională și, astfel, ajungem să ne simțim nefericiți sau blocați. Pornind de la înzestrarea pe care o avem, experințele, relațiile cu ceilalți și mediul în care ne dezvoltăm, observăm și tragem anumite concluzii care, ajung convingeri de bază. Pornind de la convingerile de bază pe care ni le formăm, ne stabilim neconștient scopuri care, ajung să ne încurce atunci când credem că facem anumite lucruri, iar rezultatele nu apar.

Ereditatea, mediul sau limitările umane comune, pot prezenta niște avantaje sau dezavantaje relative. Acestea nu determină relațiile persoanei cu lumea din exterior, ci interpretările pe care le face persoana, despre propriile experiențe, sunt cele din care, într-un mod activ și unic, își crează atitudinea de sine, de ceilalți, de lume și de viață. Pentru o perioada, observațiile și convingerile noastre sunt potrivite cu cerințele din exterior. Cu cât înaintăm în vârstă, cu cât cerințele exteriore devin mai complexe și mai diverse, în comparație cu cele din mediul familial, cu atât mai mare este efortul pe care trebuie să-l depunem pentru a putea fi adaptați la noile cerințe ale contextului.

Aparent, logica pare foarte simplă. În realitate însă, de cele mai multe ori, această adaptare nu se întâmplă cu ușurință, și rămânem blocați în comportamente care urmăresc scopuri nefondate pe convingeri și care interferează cu creșterea. Ele au fost potrivite pentru o perioadă, dar nu mai sunt.

Când suntem într-un astfel de moment, poate fi de ajutor să identificăm scopul real pe care îl urmarim, cel arătat de limba din pantof, nu cel declarat verbal, pentru a înțelege de unde putem porni ca să obținem alte rezultate.

Descrierea scopurilor o puteți găsi în partea a doua a acestui articol aici

*Acest articol a fost scris cu ajutorul materialelor puse la dispoziție de Karen John, PhD. Psychologist, Consultant, Trainer, Adlerian Psychoterapist and Supervisor/ Mentor of leaders of educational, social care and health services