Alfred Adler s-a născut pe 7 februarie 1870, la periferia Vienei, în Rudolfsheim, într-o familie de evrei. Bunicii paterni au făcut parte din primul val de emigranți care au părăsit Burgenland, localitate ce ținea în acele vremuri de teritoriul Ungariei, pentru a pleca la Viena, iar bunicii materni, de asemenea evrei, erau de proveniență din Cehoslovacia.

Psihologia lui Adler este orientată spre social, cu un puternic simț pentru oamenii obișnuiți și accent pe filosofie. Cei ale căror lucrări l-au influențat foarte mult, au fost: Kant, Vaihinger, Shakespeare și Goethe. De asemenea, în alcătuirea sistemului său, Biblia a ocupat un loc foarte important.

Raisa Timofeyewna Epstein, soția lui, a fost o socialistă și o feministă activă, și a fost cea care a avut o influență puternică în orientarea viziunii lui Adler  către problemele sociale. La începutul carierei sale, în calitate de medic, acesta a remarcat că mulți dintre pacienții săi sufereau de boli cauzate de condițiile sociale și de muncă. Primul articol scris, în care a explicat cum condițiile sociale și de muncă influențează boala și tratamentul, a fost despre sănătatea croitorilor. De asemenea, a tratat angajați ai circului, și a fost extrem de impresionat de felul în care anormalitățile lor fizice le-au influențat vocația și de modul în care corpul învăța să le compenseze.

Pentru o perioadă, Alfred Adler a frecventat Societatea Psihologică de Miercuri, devenită ulterior Societatea Psihanalitică din Viena, unde se întâlnea cu Freud și alți membri ai societății, și discutau aspecte ale psihologiei nevrozei. În 1904 Adler a devenit medicul de familie al fratelui lui Freud, Alexander, iar în 1905 Freud a scris o scrisoare de recomandare pentru Adler, pentru poziția de medic consultant al pacienților cu nevroze. Acesta aprecia foarte mult „rara abilitate a lui Adler de a se pune în locul persoanei bolnave”. Relația dintre Adler și Freud a funționat bine pentru o perioadă, ducând la dezvoltarea nivelului de înțelegere a problemelor psihologice, dar separarea lor a fost inevitabilă, ținând cont de diferențele personalităților celor doi. Freud a copilărit sub privirile părinților și a profesorilor și a dezvoltat o teorie punând accent pe relațiile dintre copil și părinți (adulți) mai mult decât cele dintre frați și surori. Adler a copilărit la periferie, înconjurat de copii de vârsta lui, fără să fie supravegheat strict de părinți, a observat oamenii străzii, idiomul și viața lor, i-a tratat, în calitate de medic și în calitate de psiholog, li s-a adresat  tot lor.

De asemenea, fratele mai mare a lui Adler s-a numit Sigmund și se presupune că, relația de competiție pe care a avut-o cu acesta, a fost dezvoltată și în relația cu Sigmund Freud.

Adler este încă mult mai puțin cunoscut, în comparație cu Freud și Jung.  La nivelul percepției colective, psihoterapia este reprezentată de psihanaliză și/sau de psihologia analitică. Despre Adler se știe, în general, că a spus ceva despre oameni și complexul lor de inferioritate.

Compararea celor trei orientări psihoterapeutice, cu scopul de a stabili care dintre ele este cea mai bună, nu are nici o valoare, atâta timp cât până acum nu s-a reușit alegerea vreuneia dintre ele ca fiind deținătoare de adevăr absolut, și atâta timp cât, așa cum terapeutul „potrivit” îl alegem în funcție de nevoile pe care le avem, orientarea terapeutică suntem tentați să o judecăm după același criteriu. Mai importantă decât combaterea lor, este faptul că avem posibilitatea să alegem orientarea care considerăm că ni se potrivește, și utilitatea pe care i-o găsim în viața noastră.

Noțiunea de  psihologie individuală, este deseori interpretată greșit de cei nefamiliarizați cu ea, fiind tentați să creadă că analizează doar individul, reprezentând  un fel de antiteză a psihologiei sociale. În realitate însă, prin individual, Adler se referă la indivizibil, deci, la o interpretare a omului care trebuie văzut ca un întreg, nu ca o unitate singulară.

Psihoterapia adleriană este o psihoterapie a utilului. Contează mai puțin care este eticheta pusă din punct de vedere clinic, unde se încadrează o persoană în clasamentul manualului de diagnostic al tulburarilor mintale, și mai mult următoarele direcții:

  • identificarea calităților și puterilor unei persoane
  • dezvoltarea simțului comunitar și a principiilor democratice
  • libertatea personală și responsabilitatea
  • identificarea scopurilor aflate în spatele mișcărilor (acțiunilor) pe care le facem
  • perspectiva individuală (indivizibilă) a vieții
  • încurajarea și respectul mutual
  • importanța contribuției personale etc.

Astăzi, chiar dacă numele lui Adler a rămas mai puțin cunoscut, ideile sale originale sunt cele mai adoptate, aplicate și împrumutate în educația parentală, sistemul școlar, consiliere, psihoterapie, sănătate publică, sănătate mintală, afaceri și artă.