În viziunea lui Adler, sănătatea mentală și psihopatologia nu sunt  două realități aflate la capete opuse, ci mai degrabă,  o linie continuă de la un înalt interes social către o înaltă căutare a superiorității. Altfel spus, o linie continuă între o dorință prea mare pentru a face lucruri în interesul celorlalți și o dorință prea mare pentru a face lucruri în interesul nostru. Sănătatea mentală sau buna funcționare psihică, presupune un echilibru, relativ, dar un echilibru, între lucrurile pe care le facem din interes pentru noi și cele pe care le facem din interes pentru ceilalți.

Dincolo de ceea ce este sau ar putea fi o problemă mentală, exprimată prin comportamente pe care nu știm cum să le acceptăm sau să le înțelegem, în viața fiecăruia dintre noi există diferite manifestări care ne însoțesc, uneori, pe toată durata vieții, și care, acționează mai degrabă ca o umbră. Fac referire la acele preocupări, gânduri, întrebări, despre care vorbim puțin, care produc suferință, neplăceri, sentimente de gol, și cu toate acestea, cei mai mulți dintre noi, rămân neclintiți în fața nevoii de a face demersurile necesare schimbării.

Privite de unii ca făcând parte din normalitatea vieții sau ignorate cu greu, de alții, la nivel empiric, pare că suferința aceasta nu dispare odată cu trecerea anilor, ci, dimpotrivă, își accentuează amprenta asupra vieții și a sănătății mentale.

În prezent, cred că traversăm o perioadă, în care, se încearcă o „normalizare” a calității vieții, uneori prin inițiative care stau sub umbrela dezvoltării personale, alteori prin eforturi considerabile de raționalizare a binelui și răului.

Se știu și se fac puține lucruri pentru cunoașterea și/sau conștientizarea sănătății mentale.  Mulțumiți pentru că nu suntem noi cei care suferim de o boala psihică clasată deja, dar cu suferința în sân, ignorăm deseori comportamentele care încalcă limitele bunului simț, principiile democratice sau logica simplă a inimii noastre.

Până poate hotărâ fiecare, ce strategie adoptă pentru sănătatea lui, dacă găsește necesar, gândul meu pentru încurajare este: „sănătatea mentală înseamnă mai mult decât absența bolii psihice”.

În cele din urmă, de ce trebuie să fie chiar așa rușinos, să acceptăm, că suntem cu toții, oameni cu nevoia de a avea atât inima cât și mintea la un loc!?